În agonia drumului am descoperit ceva frumos si vreau sa il impart cu cineva. Este lucrul meu frumos, singurul care ma face sa uit de drumul in sine. Am descoperit ca oricat de frumos este afara, inauntrul tau poate fi putred, si ploua si tuna si totul rasuna si ajungi sa te descompui de atata umezeala. Dar cand universul se schimba, iar lucrurile sunt pe dos, afara poate sa fie oricat de urat, pentru ca ceva iti tine de cald inauntru.
Sentimentalism de duzina?
Nu e exclus.
Realism?
Putin probabil.
Un pic din amandoua?
Poate, dar totul este tratat printr-o prisma a naibii de subiectiva.
Asa ca, va puteti lasa prada cliseelor din cand in cand. Nu sunt rele decat atunci cand incepi sa pierzi contactul cu realitatea, and they might be exactly what the doctor prescribed pentru a combate acest cinism contagios care pune stapanire pe gandirile noastre. Depun marturie scrisa ca am fost afectata de aceasta maladie. Poate nu mi-a iesit cu totul din sistem, nici nu mi-as dori, insa nu mi-ar placea sa puna stapanire si sa fie ceva ce ma defineste. Ar fi un filtru mult prea gri si ostil pentru prisma mea. Nu sunt cea mai optimista persoana -m-ai crede daca m-ai cunoaste- dar descopar treptat ca un filtru al realitatii putin mai colorat este o sansa in plus de a reusi sa pastrezi mansarda sanatoasa.
Drept concluzie, uda florile, spune o vorba buna cuiva, ajuta pe cineva sau pur si simplu taci cand e nevoie sau orice lucru care te face sa te simti implinit. Asta doar din egoism, doar pentru a te incalzi. Nimic condamnabil
‘Never gonna lose, baby
If I tell the truth.’
pe fondul unor severe tulburari comportamentale. Acceptam membrii de toate varstele, la orice ora din zi. Nu avem niciun fel de experienta in domeniu, dar compensam prin entuziasm. Nu avem nicio deviza catchy, insa avem un logo sugestiv. Si ce geeksi am fi noi fara conventii si intruniri? Ele se tin duminicile, locuri diferite, ore diferite.



