Find it and people might build up churches in your name. They might even dedicate you a war “Hey! This bomb’s for you!”.
Sorry for the sarcasm. It comes with some stupid question I have residing in my mind for quite some time, and not being able to answer it has brought me sleepless nights and a close-to-permanent pms.
So, good night, if i were living on the other side of the globe, but good morning for all you gmt+2 people. It Means I’m going to bed.
Nu am nicio curiozitate si nicio motivatie de a cerceta in amanunt psihicul uman. Imi place ceea ce vad la suprafata, chiar daca este, well, doar de suprafata. Se intampla sa am putin insight cateodata, chiar si fara sa vreau. Se intampla sa-mi placa sa stiu unele lucruri. Desigur, nu le folosesc niciodata, dar imi place sa stiu ca le stiu.
La ce se gandesc oamenii cand “viseaza cu ochii deschisi”? Ce isi imagineaza? Sau ce retraiesc?
Incerc sa privesc asta ca si cand nu as sti. Incerc sa privesc asta ca si cand eu nu as face asta.
Si rezultatul? Dau din umeri. Ma intreb inca. Dar stiu ca ma uitam la o femeie in metrou, asezata pe un scaun de langa mine. In geam puteam sa-i vad fata fara sa ma intorc spre ea. Avea cea mai trista expresie pe care am vazut-o pana atunci. Mi-am pus cea mai simpla intrebare: ce i s-a intamplat? Ce putea fi atat de grav? Sau o intrebare mai buna: ce putea fi atat de grav pentru ea?
Suferinta, mai bine spus cauza ei este foarte subiectiva. Pana si in asta suntem diferiti. Dar la urma urmei, oricare ar fi motivul, durerea este tot durere. Si nimeni nu ar trebui sa stie ce poate face to inflict it upon others. Sunt destule cazurile in care este provocat neintentionat, pentru a impovara lumea cu efecte datorate actului de vointa.
Dar se poate compara expresia de bucurie a unui om care tocmai a aflat ca a castigat potul cel mare, cu cea a unui om care tocmai afla ca va putea trai? Eu cred ca da. Cred ca se poate masura intr-un fel intensitatea. Si cred ca motivul conteaza foarte mult. It’s not right to feel good for all the wrong reasons. Dar toata lumea ar trebui sa stie ce il face pe celalalt fericit. Si aici, vointa sa intervina de cate ori voieste!
Si cred ca tocmai mi-am gasit raspunsul. Ma ridic de pe scaun cum statia la care trebuie sa cobor urmeaza, si ma postez in fata usii care avea sa se deschida. Imi las ochelarii pe nas, cu toate ca sunt pentru citit. Imi place. Nu vad nimic la mai mult de trei metri in fata mea. Strictul necesar as spune eu, suficient cat sa vad scarile pe care trebuie sa urc. Restul este completat de instinctul generat de rutina. Poate imi stric ochii, dar e un pret prea mic de platit pentru niste momente de ceata.
“Jerry: Oh no you don’t! Osgood, I’m gonna level with you. We can’t get married at all.
Osgood: Why not?
Jerry: Well, in the first place, I’m not a natural blonde.
Osgood: Doesn’t matter.
Jerry: I smoke! I smoke all the time!
Osgood: I don’t care.
Jerry: Well, I have a terrible past. For three years now, I’ve been living with a saxophone player.
Osgood: I forgive you.
Jerry: [Tragically] I can never have children!
Osgood: We can adopt some.
Jerry: But you don’t understand, Osgood! [Pulls off wig]
Jerry: I’m a man!
Osgood: Well, nobody’s perfect! “
Sunt prea multe filme apocaliptice prin cinematografe! And wait, vor urma inca si mai multe. Mai e loc pe undeva de o comedie buna, de un thriller captivant, sau de un psihologic? In momentul asta nu sunt foarte picky, asa ca ar merge si o comedie romantica.
Am citit de “Agora” si ma incanta ideea. Si “Clash of the Titans” am vazut ca o sa fie dragut. Dar abia astept Tim Burton’s “Alice in Wonderland”; sunt sigura ca o sa fie cel mai reusit de pana acum.
Recomand calduros chiar daca sunt mai vechi: The Fountain, A Good Year, Beyond Borders, City of Ember, Dangerous Liaison, Deception, Things We Lost In The Fire, I Could Never Be Your Woman, Prime, Easy Virtue, The Cherry Orchard, Some Like It Hot and last but not least The Emperor’s New Groove 
.
Oricum, la mai multe filme bune!
Later edit: It just came to me: I’ve never seen The Notebook. And yes people, I’m still alive.
“I blush, that being youthful, hot, and lusty,
I prove neither youth nor man, but old and rusty.”
Publius Ovidius Naso.
OPENNESS – You seem to be someone who is intellectually curious and appreciative of what you consider beautiful, no matter what others think. You might say that your imagination is vivid and makes you more creative than many others.
CONSCIENTIOUSNESS – You seem to be someone who is impulsive and whimsical, and fine with it! It appears that you would say that sometimes decisions need to be made quickly, and that you make them quicker than most! You would say you are zany, colourful, and just generally great fun to be with… as long as someone isn’t relying on you to get some work done.
EXTRAVERSION – You seem to be someone who prefers low-key social occasions, with a few close friends. You might say that it’s not that you are afraid of large parties; they’re just not that fun for you.
AGREEABLENESS – You seem to be someone who gets along with people well, especially once they have proved themselves trustworthy to you. You do have a healthy scepticism about others’ motives, but that doesn’t stop you from considering others to be basically honest and decent.
NEUROTICISM – You seem to be someone who is calm and emotionally stable. You come across as someone who is rarely bothered by things, and when they do get you down the feeling does not persist for very long.
Or at least that’s what they say I’m like.
„O pereche de ochelari? Sau nişte lentile? Poate doreşti o nouă perspectivă? Sunt la mare căutare! Nici nu trebuie să-ţi spele creierul. Auzi şi tu ce mai născocesc oamenii în zilele noastre. Când eram eu tânără trebuia muncă. Era bună munca; te învăţa cu greul. Şi din muncă venea şi satisfacţie. Acum doar îţi pun nişte ochelari şi faci ce vor ei. Eh, dar vorbesc cam mult. Aşa că… ce alegi?”
M-am uitat lung la vânzătoarea îmbracată într-un halat alb, pătat, mai curând gri. I-am răspuns timidă şi nesigură şi mi-am pus prima pereche de ochelari pe nas. Curand după, în timp ce ieşeam din magazin, mi-am întors capul pentru o ultimă privire. Halatul era alb.
It grows slowly.
It burns on the inside like rust.
It poisons the muscles so that they can’t even fake to move.
It pins the eyeballs to the ceiling.
It smears the mascara into slowly-falling black watery drops.
It turns the silence into frigid calm.
It turns cold to colder and dark to darker.
And it goes away, that emptiness.
It starts with a heartbeat, heart soon filled by lashing red fluids which carry the simplest touch of a fragile fingertip wielding its tip on the bare breast rapidly covering the skin in the breath of you.
Mi-am dorit asta, cred. Nu m-am exprimat cu exact aceleasi cuvinte, dar mesajul putea fi interpretat si asa. mi-am dorit sa am mai mult timp.
Nu am resimtit oboseala 
ca in fiecare seara, asa ca m-am gandit sa pierd vremea, crezand ca nu are rost sa ma apuc de ceva; o sa ma ia somnul la un moment dat, right? Wrong.
Am avut TIMP. Right at my fingertips. Dar nu mi-am dat seama ca il aveam decat dupa ce l-am irosit. Si il puteam simti cum imi scapa printre degete. Si l-am lasat sa scape.
Acum, o sa-i fac in ciuda. O sa ma culc. Asa nu o sa-l mai simt, dar tot o sa-mi para rau.
Si vreau sa sterg cu buretele cearceaful rece. Si vreau sa aprind o flacara sa se topeasca si peretii.
Si cand ma incrunt vreau sa dispara orice urma a trecutelor priviri urate.
Dar nu si cand rad. Atunci vreau sa se vada fiecare zambet in coltul gurii, un monument al amintirilor frumoase.
