Bedtime story iunie 9, 2007

O masa izolata din mijlocul pubului. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta: nimic interesant. Trag cu nesat din tigara abia aprinsa. Fumul devine rosu, masa din fata se contopeste cu tapetul ieftin de aceeasi culoare, oamenii devin forme, literele mi se plimba prin fata conturand cuvinte care nu fac sens. Ma trezesc brusc cand chelnerul ma zgaltaie speriat.

 “Sunteti bine?”

Nu pot sa raspund.

“Vrem sa inchidem”

Plec fara sa las bacsis prea mare. Afara ma astepta un dus rece. Imi potrivesc mai bine trenciul in speranta ca nu o sa ma ud prea tare. Aleea slab luminata pe care o luam ca sa ajung acasa era alunecoasa. La ora aceea era pustiu. Tocurile scoteau un zgomot ingrozitor pe care ecoul il amplifica si reverbera in capul meu ca o oala de care se loveste in mod constant un polonic.

Deodata numar doua polonicuri care se lovesc de oala la o distanta de cateva fractiuni de secunda. Ma uit in spate speriata, fara insa sa ma opresc din mers. Nu vedeam decat pubelele de gunoi si cate doi sau trei stalpi care se miscau parca. Ma uit in fata, si mai am putin si ma lovesc de o batranica. Ma opresc, imi cer scuze, si cand dau sa o ocolesc, ma intreaba pe un ton foarte mirat:

„Unde crezi ca pleci?”

Ma uit mirata la ea. „Ce o fi vrand de la mine?”. Mai incerc odata sa o ocolesc, dar se poseaza din nou in fata mea.

„Banii!”

„Ce bani?”

„Banii pe care mi-i datorezi”

Nu intelegeam la ce se referea. Continua apoi ca sa ma lamureasca:

„Vezi tu, acolo, in bar, ai murit. Sunt Granicerul. Imi trebuie insa bani ca sa te trec.”

Ii intind cateva bancnote, uimita peste masura de ceea ce tocmai am auzit. I-am dat banii crezand ca o fi vreo cersetoare inventiva.

„Nu-mi ajung! N-ai carti de credit?”

„Altii nu mai am. Pupa si baga-n traista, mamaie!”

„Te trimit inapoi. Vei mai munci, si imi vei plati data viitoare cand iti va veni randul!”

Ma trezesc brusc cand ma zgaltaie chelnerul speriat. Ma uit la ceas, si constat ca am atipit doua ore. Voiau sa inchida. Plec de acolo cu sentimentul ca trebuie sa ajung acasa mai repede si sa-mi pun in portofel cartile de credit, si eventual si mai multi bani.