Addicted to Fiction

Just some short stories

Over the rainbow iulie 27, 2007

Filed under: Short Story — dudetteymo @ 2:53 pm

Rainbow 

Tocmai plouase si din asfalt ieseau aburi grei, inecaciosi, iar din pomi picurau ganduri de frunze. Alisa statea la masa, cu un pumn la tampla, invartind furculita prin farfurie in timp ce mama ei citea ziarul si isi bea cafeaua. Era mult prea preocupata sa-si vada fata crescand. Se multumea numai cu cresterile de la bursa. Cu ultima pagina rasfoita din ziar si ultima gura de cafea, mama pleca linistita, lasand-o pe Alisa singura.

Cand se vazu singura, se repezi sub patul ei, de unde scoase un pliculet. Rasturna praful pe masa si trase adanc in piept. Curata repede locul, si se aseza in pat.

Casca ochii mari cand la geam vazu ca se misca ceva. Nu-si dadea seama ce era, asa ca se apropie cu grija de fereastra. Pe fata ii aparu un zambet larg, de uimire, iar in ochii incercanati se deslusea acea sclipire pe care o au copiii. Un curcubeu! Un curcubeu, exact cum si-l imagina pornea de la fereastra ei, si se continua spre vazduh cat putea vedea cu ochiul liber.

Se urca pe pervaz, si facandu-si curaj, calca usor cu piciorul drept pe curcubeu. O tinea. Il urma apoi si piciorul stang, si apoi tot trupul ei fragil. Incepu sa alerge, sa urmeareasca poteca. Voia sa vada unde o duce. Urcusul nu era obositor. Simtea ca putea sa mearga pana la capatul lui.

Deodata insa incepu sa resimta oboseala, vedea cum  curcubeul se rasfira, si cum se clatina. Insa nu se destrama, ci facea niste trepte care duceau in jos. Incerca sa se intoarca, insa si in partea aia curcubeul se transformase in scari. Se vazu nevoita sa coboare. Cobori o vreme, dupa care treptele se tranformara intr-o partie urias. Alisa cazu, si aluneca pe acea panta pana cand vazu o lumina orbitoare.

 

(*) iulie 9, 2007

Filed under: Nonclasificat — dudetteymo @ 10:38 pm

M-am plictisit sa tot scriu. Abia am umplut 30 de pagini de format de carte. Asta numai cu short story-urile pe care le-am postat aici. Sunt cam morbide, acum ca le citesc mai bine, poate chiar emo :)). Deobicei nu am chef sa stau sa le recitesc inainte sa-i dau ‘publish’, asa ca ce cititi e numai inpiratia aia de moment [uneori proasta :p].

E greu sa fi creativ si inovator, asa ca m-am straduit din rasputeri sa fie cat mai unice, poate si cu un sens.

Multumesc mult Jaja pentru incurajari >:D< si pentru timpul pierdut citind.

Poate ca nu o sa mai scriu foarte des de acum incolo, dar cu siguranta imi iau fundu asta mare de pe scaun si mi-l mut in pat ca sa citesc :D. Any suggestions on books? [in afara de 'to read list' - ul de la engleza].

“Trade all your heroes in for ghosts

They’re always the one’s that love you most”

 

Beyond What You Consider to Be Real iulie 8, 2007

Filed under: Short Story — dudetteymo @ 12:31 pm

Pasii ei lasau urme pe asfaltul incins de soarele amiezii. A mers desculta pana ce s-a convins ca durerea era numai una carnala si nu ii putea afecta cu nimic interiorul, perfect protejat de o carapace fizica. Mergea hipnotizata dupa soare, cu mainile balansandu-i pe langa corp, aproape inerte. Corpul suferea de sete, de caldura, dar isi spunea ca nimic nu ii va schimba cu nimic destinatia, cursul ei, si timpul in care va ajunge acolo. Dupa mult timp de mers pe afalt se trezi la marginea orasului, unde pietrele de pe jos o intepau in talpi, si praful se ridica cu fiecare caruta care trecea, inecand-o. Se simtea mai libera, ca si cand nu ar mai fi fost tintuita de biroul unde isi petrecea marea majoritate a timpului.

Cand gasise biletelul acela in cutia de scrisori, isi inchipuise ca era doar o gluma. Dar cand tot ce scria acolo incepuse sa se adevereasca, isi schimbase opinia. Mai intai accidentul de masina din care supravietuise ca prin minune; apoi porumbita alba pe care o vazuse pret de cateva secunde la geam; iar dupa ce sparse farfuria numai tinand-o in mana, era convinsa ca ceea ce urma avea sa se intample.

Acum mergea atat de haotic doar ca sa evite ceea ce statea scris pe o foaie de hartie, ingalbenita de veche.

Intre timp se facuse intuneric, iar bluza ei alba nu se distingea cu nimic in intunericul care invaluia periferia orasului. Facu insa un pas gresit, se impiedica de o bucata de metal din drum si cazu pe partea stanga.

Nici nu apuca sa vada farurile masinii.