Tocmai plouase si din asfalt ieseau aburi grei, inecaciosi, iar din pomi picurau ganduri de frunze. Alisa statea la masa, cu un pumn la tampla, invartind furculita prin farfurie in timp ce mama ei citea ziarul si isi bea cafeaua. Era mult prea preocupata sa-si vada fata crescand. Se multumea numai cu cresterile de la bursa. Cu ultima pagina rasfoita din ziar si ultima gura de cafea, mama pleca linistita, lasand-o pe Alisa singura.
Cand se vazu singura, se repezi sub patul ei, de unde scoase un pliculet. Rasturna praful pe masa si trase adanc in piept. Curata repede locul, si se aseza in pat.
Casca ochii mari cand la geam vazu ca se misca ceva. Nu-si dadea seama ce era, asa ca se apropie cu grija de fereastra. Pe fata ii aparu un zambet larg, de uimire, iar in ochii incercanati se deslusea acea sclipire pe care o au copiii. Un curcubeu! Un curcubeu, exact cum si-l imagina pornea de la fereastra ei, si se continua spre vazduh cat putea vedea cu ochiul liber.
Se urca pe pervaz, si facandu-si curaj, calca usor cu piciorul drept pe curcubeu. O tinea. Il urma apoi si piciorul stang, si apoi tot trupul ei fragil. Incepu sa alerge, sa urmeareasca poteca. Voia sa vada unde o duce. Urcusul nu era obositor. Simtea ca putea sa mearga pana la capatul lui.
Deodata insa incepu sa resimta oboseala, vedea cum curcubeul se rasfira, si cum se clatina. Insa nu se destrama, ci facea niste trepte care duceau in jos. Incerca sa se intoarca, insa si in partea aia curcubeul se transformase in scari. Se vazu nevoita sa coboare. Cobori o vreme, dupa care treptele se tranformara intr-o partie urias. Alisa cazu, si aluneca pe acea panta pana cand vazu o lumina orbitoare.
Aww… este foarte dulce la inceput, sfarsitul ma nedumereste putin, ma duce cu gandul la Alice din Tara Minunilor.
Mai idea: drugs make you go with the fairies [cucu].
Ma bucur totusi ca ti-a placut