Am terminat si cu atestatul, si ziua de 22 iunie se apropie cu pasi repezi. Odata cu bacul, se vor incheia patru ani petrecuti in liceu, patru ani pe care nu i-am simtit cum trec pe langa mine. Dar de fapt nu au trecut pe langa mine, ci prin mine. Imi vine in minte o imagine stupida: cum toata cladirea liceului imi intra pe-o ureche, imi iese pe alta, si imi raman in cap doar lucrurile pe care le stiam deja.

Dar ma gandeam zilele trecute de ce un om (care urmeaza si studii superioare) isi petrece in medie 16 – 17 – 18 ani din viata la “scoala”  ? Pentru ce? Sunt prea multi ani pierduti din viata. Cert e ca invatam mai bine cand suntem mai mici. Poate copiii ar putea sa invete sa citeasca si sa scrie din primii ani de gradinita si de la 7 – 8 ani sa poata face deja ecuatii de gradul doi; sa invete chimie si fizica la 9, si chestiile complicate care tin de informatica la 10. Poate la 11 ar putea chiar sa vorbeasca 3 limbi straine. La 14 ani, consider ca daca tot si-au pierdut virginitatea, sunt capabili sa fi citit pana atunci marii scriitori si filosofi. La 18 ani daca ar vrea cineva sa mai dea de doctorat… sa aiba cale libera. Dupa 32 de ani de munca (la 50 ani),  sa poata sa iasa la pensie cine doreste, si cum speranta de viata a unui om e in cadere libera, cine a agonisit pana atunci, sa calatoreasca restul anilor, pana nu devin stafiditi si reumatici.

Eu una stiu ca mi-am petrecut PREA mult timp cu sistemul acesta de invatamant. As fi vrut sa le fac pe toate mai repede, ca tot se zvoneste ca in 2012 se va sfarsi lumea. As fi vrut sa am si eu macar un master pana atunci. Ma prinde apocalipsa doar cu doi ani si jumatate de facultate. Asa ceva este inadmisibil!

Si liceul va apune in curand… dar lumina lui va dainui peste ani.

Ioana B., eleva promotia 2004 – 2009

Colegiul National Bilingv “George Cosbuc”