Detalii, detalii.

Sunt oameni ciudati. Sunt oameni vorbareti si sunt oameni care nu vorbesc deloc. Sunt oameni pe care nu ii cunosteai dar iti pare bine ca ai facut-o. Sunt oameni care vorbesc multora de sus si oameni care ii lasa. Sunt oameni de la care te asteptai la mai mult si oameni care ofera totul. Sunt oameni cu prejudecati. Sunt oameni fara valori morale. Sunt oameni cu care iti face placere sa vorbesti. Sunt oameni care vor sa epateze. Sunt oameni care nu stiu sa citeasca. Sunt oameni care te uimesc prin amabilitate, si oameni care te scarbesc prin lasitate. Sunt oameni care se fac placuti pentru ca asta vor. Sunt oameni carora nu le pasa. Sunt oameni cu care te trezesti dimineata in gand sau oameni pe care i-ai visat. Sunt oameni care iti zambesc inapoi. Sunt oameni care te ambitioneaza. Sunt oameni care nu dorm noptile. Sunt oameni care cred ca exista extraterestrii. Sunt oameni care au pierdut pe cineva apropiat. Sunt oameni spirituali si mai sunt si oameni goi pe dinauntru. Sunt oameni si oameni.

Si mai sunt oamenii care cauta ceva in fiecare din ei. Tu ce esti si ce cauti?

Nervi

Un metrou aglomerat. O amenda pentru viteza. Coada de la ghiseul unde iti platesti amenda. Un iubit care uita ca maine e ziua ta. Demachierea. Febra musculara. Un examen picat. Un soft care nu merge. Pupatul in c*r. Banii cheltuiti degeaba. Un scris pe care nu il intelegi. Frigul. O promisiune incalcata. Incompetenta. Scurta la mana. Un prof care vorbeste foarte incet. Lipsa de activitate. Oamenii prosti. Baltile. Semafoarele. Pana de cauciuc. Nedreptatea. Lipsa de interes. Mitocanii. Doar o tigara in  pachet. Timpul petrecut in statii de autobuz. Un parfum prost. Slugarnicia. Vorbe rastalmacite. O raceala persistenta. Ignoranta. Legea somajului. Un tip care te suna prea des. Gunoaiele. Rautatea.

Nervii nu se reduc doar la o stare de fapt. Ei parca isi infig radacinile din ce in ce mai mult in psihic. Au devenit o rutina. A, e ora 7, o sa ma inghesui in autobuz. La 10 o sa îmi fi terminat ultima gura de cafea si la 2 deja mi se va fi instalat oboseala in sistem.

GOOSFRABA.

Planuri

Iti faci planuri ca sa-ti ocupi timpul. Ti le faci ca sa ai ceva la care sa te gandesti. Planurile inseamna sperante. Hai sa ne facem planuri!

Fie ca iti planifici o calatorie, fie ca te ocupi cu aranjamentele pentru o nunta, orice finalitate a unui plan este indelung asteptata. O iesire cu prieteni vechi sau fosti colegi, sau poate o intalnire romantica ar putea fi un motiv bun pentru care nu mai poti dormi noaptea.

Se concretizeaza incet, dar sigur. Te sperii ca se apropie ziua pe care ai asteptat-o? Ar trebui. Sa fii fericit might arouse suspicion. Ceva sigur nu o sa mearga, asa ca varsa ceva pe tine inainte, ca sa alungi ghinionul. Dar nu prea mult, nu vrei sa-ti strici planurile chiar cu mana ta. A, si sa nu pari niciodata prea fericit, destinului nu i-ar placea asta.

Acum ca ai trecut de acest biathlon al planurilor, pregateste-te! Mereu e bine sa ai mici rezerve cu privire la cum totul se va desfasura in final. Chiar s-ar putea sa fii surprins, intr-un mod neplanuit, insa poate nu tocmai neplacut.

Nu, sa iti faci planuri nu inseamna sa visezi cu ochii deschisi la ceva ce poate nu se va intampla niciodata. Da, trebuie sa traiesti momentul, dar sa stii ca atunci cand nu va mai fi vreun moment de trait, vei avea ceva la care sa te astepti, ceva care depinde de tine şi de deciziile pe care le iei tu, şi nu cele pe care le ia viata pentru tine. Mai trebuie sa mai schimbam putin placa din cand in cand.

Got any plans for tonight?

Fobia

FOBÍE, fobii, s.f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. (sursa www.dexonline.ro )

Este un chin, o vâltoare în care te trage odată ce ai conştientizat prezenţa ei malefică printre fibrele tale musculare care se blochează în faţa ei. Fobia în sine cred ca este lucrul de care mă tem cel mai mult. Îmi arată că nu sunt de piatră dar este punctul meu slab. Este doar una pe care pot să o înţeleg. Agorafobia mi se pare normală. Nu pentru toată lumea. Mi se pare normal să-ţi fie frică să calci în afara culcuşului tău cald si primitor, şi să păşeşti într-o lume în care nu ştii ce te aşteaptă. Desigur, nu se poate trăi în frică. Nu ne putem lăsa doborâţi de ea, dar este de departe cea mai raţională din punctul meu de vedere.

Cat despre mine, eu m-am lecuit într-un fel de fobia mea. M-am lecuit pentru că am avut oportunitatea de a mi-o înfrunta, pentru că nu am lăsat-o să mă consume, şi pentru că a trebuit să-mi arăt mie însămi că sunt mai puternică decât las să se vadă. Am sfidat coşmarul (literalmente) şi acum sentimentul de frică, iniţial este doar un reflex. O să scap şi de el cât de curând.

„I must not fear.
Fear is the mind-killer.
Fear is the little-death that brings total obliteration.
I will face my fear.
I will permit it to pass over me and through me.
And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path.
Where the fear has gone there will be nothing.
Only I will remain.”

(Frank Herbert, Dune )

Apus de liceu

Am terminat si cu atestatul, si ziua de 22 iunie se apropie cu pasi repezi. Odata cu bacul, se vor incheia patru ani petrecuti in liceu, patru ani pe care nu i-am simtit cum trec pe langa mine. Dar de fapt nu au trecut pe langa mine, ci prin mine. Imi vine in minte o imagine stupida: cum toata cladirea liceului imi intra pe-o ureche, imi iese pe alta, si imi raman in cap doar lucrurile pe care le stiam deja.

Dar ma gandeam zilele trecute de ce un om (care urmeaza si studii superioare) isi petrece in medie 16 – 17 – 18 ani din viata la “scoala”  ? Pentru ce? Sunt prea multi ani pierduti din viata. Cert e ca invatam mai bine cand suntem mai mici. Poate copiii ar putea sa invete sa citeasca si sa scrie din primii ani de gradinita si de la 7 – 8 ani sa poata face deja ecuatii de gradul doi; sa invete chimie si fizica la 9, si chestiile complicate care tin de informatica la 10. Poate la 11 ar putea chiar sa vorbeasca 3 limbi straine. La 14 ani, consider ca daca tot si-au pierdut virginitatea, sunt capabili sa fi citit pana atunci marii scriitori si filosofi. La 18 ani daca ar vrea cineva sa mai dea de doctorat… sa aiba cale libera. Dupa 32 de ani de munca (la 50 ani),  sa poata sa iasa la pensie cine doreste, si cum speranta de viata a unui om e in cadere libera, cine a agonisit pana atunci, sa calatoreasca restul anilor, pana nu devin stafiditi si reumatici.

Eu una stiu ca mi-am petrecut PREA mult timp cu sistemul acesta de invatamant. As fi vrut sa le fac pe toate mai repede, ca tot se zvoneste ca in 2012 se va sfarsi lumea. As fi vrut sa am si eu macar un master pana atunci. Ma prinde apocalipsa doar cu doi ani si jumatate de facultate. Asa ceva este inadmisibil!

Si liceul va apune in curand… dar lumina lui va dainui peste ani.

Ioana B., eleva promotia 2004 – 2009

Colegiul National Bilingv “George Cosbuc”

Pofta buna, dar la ce poftesti?

Painea vietii

Uite, asa se face o paine, asa se pune pe masa, asta pentru cei carora le plac cliseele.

Pentru cei care tanjesc la mai mult decat faina si drojdie puse la cuptor, ii sfatuiesc sa mai munceasca.

Pentru cei care vor sa-si hraneasca si sufletul, pe langa buzunar si stomac, iubiti fratilor, ca nu-i interzis de de doctor.

Si nu, nu le puteti face pe toate odata. Dar pana la urma, la sfarsitul zilei, cu ce veti fi mai multumiti? Dar la capatul zilelor?