Mi-am dorit asta, cred. Nu m-am exprimat cu exact aceleasi cuvinte, dar mesajul putea fi interpretat si asa. mi-am dorit sa am mai mult timp.

Nu am resimtit oboseala ca in fiecare seara, asa ca m-am gandit sa pierd vremea, crezand ca nu are rost sa ma apuc de ceva; o sa ma ia somnul la un moment dat, right? Wrong.

Am avut TIMP. Right at my fingertips. Dar nu mi-am dat seama ca il aveam decat dupa ce l-am irosit. Si il puteam simti cum imi scapa printre degete. Si l-am lasat sa scape.

Acum, o sa-i fac in ciuda. O sa ma culc. Asa nu o sa-l mai simt, dar tot o sa-mi para rau.

Si vreau sa sterg cu buretele cearceaful rece. Si vreau sa aprind o flacara sa se topeasca si peretii.

Si cand ma incrunt vreau sa dispara orice urma a trecutelor priviri urate.

Dar nu si cand rad. Atunci vreau sa se vada fiecare zambet in coltul gurii, un monument al amintirilor frumoase.

Faimosul tratat al lui Aristotel ne invata ca in ceea ce priveste politica, binele suprem trebuie sa primeze intereselor individuale. Studentul nostru interesat insa, vine si intreaba unde isi gaseste aceasta filosofie aplicarea? Dar studentul nostru, gaseste singur raspunsul: oriunde numai pe plaiurile mioritice nu.

Ma gandesc eu, o persoana poate mai haladita ca altele, la ce bine ar fi sa ne intoarcem la radacinile ancestrale, sa alergam mancarea bine inainte sa o preparam, sa ne imbracam cu ce nu mancam din ea, si sa facem focul intr-o grota. Cred ca ar fi mai bine decat sa-si bata capul studentul nostru cu tevatura politica de la noi din tara.

Este incredibil. Cand ziceau ma astia ca se sfarseste lumea? Hah! 2012? Eu una rog Providenta sa vina ceva mai repejor, ca sa nu mai prind 3 ani de mandat basescian. Cred ca aztecii, sau mayasii… sau ai care au prezis sfarsitul lumii la acea data nu l-au luat in calcul pe stimabilul nostru fost, actual si viitor presedinte. Cred ca nici Nostradamus didn’t see that one coming.

Cred ca oamenii din strainatate, stabiliti acolo, nu ar trebui sa aiba drept de vot. Pana la urma cred ca ei au avut votul decisiv aseara / azi de dimineata, nu? Voi v-ati tirat fratilor. Dar ca ce chestie ne pedepsiti pe noi?

In fine. If life gives you oranges… you make a Government.

Consemnez aceasta zi, 07.12.2009, ca cea mai trista zi a statului romanesc modern, care chiar si cu un electorat postdecembrist a reusit sa se ingroape si mai adanc in #$%^&.

În agonia drumului am descoperit ceva frumos si vreau sa il impart cu cineva. Este lucrul meu frumos, singurul care ma face sa uit de drumul in sine. Am descoperit ca oricat de frumos este afara, inauntrul tau poate fi putred, si ploua si tuna si totul rasuna si ajungi sa te descompui de atata umezeala. Dar cand universul se schimba, iar lucrurile sunt pe dos, afara poate sa fie oricat de urat, pentru ca ceva iti tine de cald inauntru.

Sentimentalism de duzina?

Nu e exclus.

Realism?

Putin probabil.

Un pic din amandoua?

Poate, dar totul este tratat printr-o prisma a naibii de subiectiva.

Asa ca, va puteti lasa prada cliseelor din cand in cand. Nu sunt rele decat atunci cand incepi sa pierzi contactul cu realitatea, and they might be exactly what the doctor prescribed pentru a combate acest cinism contagios care pune stapanire pe noi sub masca realismului. Depun marturie scrisa ca am fost afectata de aceasta maladie. Poate nu mi-a iesit cu totul din sistem, nici nu mi-as dori, insa nu mi-ar placea sa fie ceva ce ma defineste. Ar fi un filtru mult prea gri si ostil. Nu sunt cea mai optimista persoana -m-ai crede daca m-ai cunoaste- dar descopar treptat ca un filtru al realitatii putin mai colorat este o sansa in plus de a pastra mansarda sanatoasa.

Drept concluzie, uda florile, spune o vorba buna cuiva, ajuta pe cineva sau pur si simplu taci cand e nevoie… orice te-ar face sa te simti implinit. Asta doar din egoism, doar pentru a te incalzi. Nimic condamnabil

‘Never gonna lose, baby
If I tell the truth.’

Daca as fi cautat un model de urmat in viata, Marie-Rose Mociornita este singura femeie pe care o admir mai mult decat pe mama.

Am vazut-o prima oara la Robert Turcescu in emisiune. Vorbea frumos, cu o liniste care m-a uimit. Nu mai stiu despre ce vorbeau, dar imi placea linia melodica a vocii ei. O urmaream si simteam cum se strecoara si in mine cuvintele ei, cum planteaza adanc o pace interioara, la care m-as fi intors de fiecare data cand imi aminteam.

Bunicul, Dumitru Mociornita, mare industrias. Tatal, care ii mostenise averea, a fost deposedat de ea odata cu instaurarea regimului comunist. Dupa 89, intoarsa in tara, Marie-Rose a incercat sa-si recupereze mostenirea.

Nu am gasit emisiunea lui Turcescu, dar am gasit ceva poate la fel de bun.

Sunt oameni ciudati. Sunt oameni vorbareti si sunt oameni care nu vorbesc deloc. Sunt oameni pe care nu ii cunosteai dar iti pare bine ca ai facut-o. Sunt oameni care vorbesc multora de sus si oameni care ii lasa. Sunt oameni de la care te asteptai la mai mult si oameni care ofera totul. Sunt oameni cu prejudecati. Sunt oameni fara valori morale. Sunt oameni cu care iti face placere sa vorbesti. Sunt oameni care vor sa epateze. Sunt oameni care nu stiu sa citeasca. Sunt oameni care te uimesc prin amabilitate, si oameni care te scarbesc prin lasitate. Sunt oameni care se fac placuti pentru ca asta vor. Sunt oameni carora nu le pasa. Sunt oameni cu care te trezesti dimineata in gand sau oameni pe care i-ai visat. Sunt oameni care iti zambesc inapoi. Sunt oameni care te ambitioneaza. Sunt oameni care nu dorm noptile. Sunt oameni care cred ca exista extraterestrii. Sunt oameni care au pierdut pe cineva apropiat. Sunt oameni spirituali si mai sunt si oameni goi pe dinauntru. Sunt oameni si oameni.

Si mai sunt oamenii care cauta ceva in fiecare din ei. Tu ce esti si ce cauti?

“We love to be geeky” este o organizatie proaspat iesita din cuptor, infiintata pe fondul unor severe tulburari comportamentale. Acceptam membrii de toate varstele, la orice ora din zi. Nu avem niciun fel de experienta in domeniu, dar compensam prin entuziasm. Nu avem nicio deviza catchy, insa avem un logo sugestiv.  Si ce geeksi am fi noi fara conventii si intruniri? Ele se tin duminicile, locuri diferite, ore diferite.

Un metrou aglomerat. O amenda pentru viteza. Coada de la ghiseul unde iti platesti amenda. Un iubit care uita ca maine e ziua ta. Demachierea. Febra musculara. Un examen picat. Un soft care nu merge. Pupatul in c*r. Banii cheltuiti degeaba. Un scris pe care nu il intelegi. Frigul. O promisiune incalcata. Incompetenta. Scurta la mana. Un prof care vorbeste foarte incet. Lipsa de activitate. Oamenii prosti. Baltile. Semafoarele. Pana de cauciuc. Nedreptatea. Lipsa de interes. Mitocanii. Doar o tigara in  pachet. Timpul petrecut in statii de autobuz. Un parfum prost. Slugarnicia. Vorbe rastalmacite. O raceala persistenta. Ignoranta. Legea somajului. Un tip care te suna prea des. Gunoaiele. Rautatea.

Nervii nu se reduc doar la o stare de fapt. Ei parca isi infig radacinile din ce in ce mai mult in psihic. Au devenit o rutina. A, e ora 7, o sa ma inghesui in autobuz. La 10 o sa îmi fi terminat ultima gura de cafea si la 2 deja mi se va fi instalat oboseala in sistem.

GOOSFRABA.

We know we shouldn’t do it, but we do it anyway
We know we might regret it but it seemed ok.

Iti faci planuri ca sa-ti ocupi timpul. Ti le faci ca sa ai ceva la care sa te gandesti. Planurile inseamna sperante. Hai sa ne facem planuri!

Fie ca iti planifici o calatorie, fie ca te ocupi cu aranjamentele pentru o nunta, orice finalitate a unui plan este indelung asteptata. O iesire cu prieteni vechi sau fosti colegi, sau poate o intalnire romantica ar putea fi un motiv bun pentru care nu mai poti dormi noaptea.

Se concretizeaza incet, dar sigur. Te sperii ca se apropie ziua pe care ai asteptat-o? Ar trebui. Sa fii fericit might arouse suspicion. Ceva sigur nu o sa mearga, asa ca varsa ceva pe tine inainte, ca sa alungi ghinionul. Dar nu prea mult, nu vrei sa-ti strici planurile chiar cu mana ta. A, si sa nu pari niciodata prea fericit, destinului nu i-ar placea asta.

Acum ca ai trecut de acest biathlon al planurilor, pregateste-te! Mereu e bine sa ai mici rezerve cu privire la cum totul se va desfasura in final. Chiar s-ar putea sa fii surprins, intr-un mod neplanuit, insa poate nu tocmai neplacut.

Nu, sa iti faci planuri nu inseamna sa visezi cu ochii deschisi la ceva ce poate nu se va intampla niciodata. Da, trebuie sa traiesti momentul, dar sa stii ca atunci cand nu va mai fi vreun moment de trait, vei avea ceva la care sa te astepti, ceva care depinde de tine şi de deciziile pe care le iei tu, şi nu cele pe care le ia viata pentru tine. Mai trebuie sa mai schimbam putin placa din cand in cand.

Got any plans for tonight?