Je me’n fous!

Cum poti, ca intr-o relatie de prietenie cu mai multe persoane, dupa cum e valul, sa te duci la cineva si sa-l vorbesti pe celalalt pe la spate, sa spui ce anume te enerveaza la xulescu? De ce sa nu spui direct, in fata ce anume te deranjeaza, sa fi onest cu persoana aceea, la care se presupune ca tii, pe care o denumesti generic “prieten” ?
Mereu am fost de impresia ca orice se poate rezolva daca vorbesti, incerci sa rezolvi problemele. Nu mi se pare normal sa procedezi altfel, ca in asa fel, lucrurile se complica si mai mult. De unde sa stie sarmanu om cu ce a gresit, daca nu-i spui? Da, poate suntem ingamfati si consideram ca nu am gresit cu nimic, dar in persectiva celuilalt ce ai facut este de neiertat.
Pana la urma ce este un prieten? Din punctul asta de vedere ar trebui sa fie o persoana sincera care sa te indrepte in momentul in care ai gresit, sa fie rabdator si sa mai si inghita.
In momentul in care crezi ca o relatie de prietenie este compromisa, nu incerci sa faci tot ce iti sta in putinta sa schimbi asta? Daca tii la o persoana, nu-i intorci spatele cu una cu doua.
Astept sa vad ce o sa fie si maine. Nu sunt optmista, ci incerc sa privesc spre viitor si in perspectiva in care lucrurile nu o sa iasa cum ar trebui.
Saying it out loud, makes it more real.
Hi there! I’m kinda new at this. And yeah, I know, it’s really fashionable to have a blog. But I won’t write here just so I look cool. Just wanted to share some feelings, let it all out. Saying it out loud, makes it more real.
I have a dilemma. It is absolutely neccessary for me to post in english? I hope nobody minds if from time to time, I will choose to write in Romanian.
Thank you for stopping by, and suggestions and comments are always appreciated.