18
May
10

Tales of the narrowemotionedness

O intrebare aparent simpla, ridicata in timp ce citeam cursul de filosofie pe care il aveam in fata, ma pune in dificultati. Esti fericit pentru ca ceva (cineva) te face sa fii asa, sau pentru ca nu este nimic care sa te faca sa te simti altfel?

As fi aberat mult si bine cu ocazia asta, cum planuiam cand am inceput sa scriu, but somewhere along the way, gandurile mi s-au adunat intr-o structura intrucatva coerenta. Raspuns la propria-mi intrebare nu am. De fapt, nu as avea la nicio intrebare al carei raspuns ar releva starea mea psihico-emotionala prezenta. Am vrut si sa schimb subiectul, apropo de coerenta.

Am incetat sa ma razvratesc, cel putin o perioada. Am obosit. Vreau sa ma uit putin inapoi si sa imi pun trecutul in ordine. Uit mare parte din ce fac si mi-ar placea, ca peste ani, sa imi pot citi undeva o pseudo-biografie. Vreau sa ma intorc la cum gandesc acum, sau cum gandeam acum ceva vreme. Vreau ca 10 ani mai incolo, cand deja primele riduri se vor fi instalat deja, sa ma pot intoarce, cel putin cu modul de a gandi, la vremurile astea. Mi-ar parea rau sa ma schimb, dar si mai rau imi va parea atunci cand voi constientiza schimbarea survenita.

Vorbesc ca un om mare acum, sau ar trebui sa stiu ca sunt deja unul? Poate pentru ca deja ma gandesc la trecut, imi dau seama ca mi-e frica de viitor. Vai, si ce frica imi e! Pot eu creea unul cu care sa fiu multumita mai incolo? Poate unii au deja planuri, mari sau mici, marete sau doar de-sine-multumitoare. Poate o sa le si puna in aplicare. Acei oameni trebuie sa aiba mare incredere in ceea ce sunt astazi, ca sa poata fi siguri de un viitor pe care l-ar pune in aplicare in baza celor gandite de pe-acum. Recunosc sincer ca nu posed aceasta incredere. Nu m-as lasa sa-mi hotarasc calea de urmat in viata, cel putin nu acum, si in niciun caz nu i-as lasa pe altii sa mi-o dicteze.

Pe de alta parte insa, oricat de teama imi este de posteritate, prezentul imi trezeste si el niste angoase. Imediatul lucrurilor este mai infricosator uneori decat daca ar fi proiectat intr-un viitor ceva mai indepartat. Evident, nu?

Si ca sa ma intorc de unde am inceput totul, narrow-emotionedness zic in lipsa unui cuvant mai potrivit care chiar exista, si ca sa pastrez rigorile limbii engleze, oricat de precara ar fi in momentul de fata. Narrow, pentru ca imi reduc paleta de afecte. Am mai spus, sunt obositoare, atat pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu.

Ah, reforme. Vor mai urma. Pana data viitoare, cand o sa ajung probabil sa ma contrazic singura.

Advertisements

0 Responses to “Tales of the narrowemotionedness”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: