Archive for the 'mumble' Category

15
Jul
10

Nu

Un om trist este unul care nu are nevoie de nimeni, cineva care ar putea sa se descurce in orice situatie singur.

Dar cel mai trist este acela care isi construieste viata astfel incat sa nu aiba nevoie de nimeni, facand din asta un scop in sine.

Asta inseamna sa fii singur.

Asta inseamna sa fii singur, pentru ca fara de alti oameni de care sa ai nevoie… ca sa mergi la cumparaturi sau care sa te ajute cu un sfat, de unii cu care sa iesi sambata seara, unii cu care sa te uiti la sport, de cei de la care inveti in scoala… fara toti oamenii din viata ta, pe care ii ai acolo pentru ca ai nevoie de ei… fara ei, esti singur.

Advertisements
18
May
10

Maxima Zilei

“Nu cauta ca intamplarile sa se desfasoare asa cum vrei, ci doreste ca evenimentele sa se petreaca in mod obisnuit si astfel cursul vietii iti va fi linistit.”

Stoicisme.

06
May
10

Plangere impotriva umanitatii

Grupuletele umanitare / filantropice / ecologice sau care au doar la descriere un continut moralizator (gen “Stop indiferenta!”) ma scarbesc din ce in ce mai mult.

Hai sa ne bagam in tot felul de campanii si sa le trimiteti lor 2 % din venitul vostru. Da, hai sa aratam lumii ca ne pasa, ca suntem oameni buni. Hai sa plantam copaci la Cucuietii Din Deal cu tot norodul, chiar daca in fata blocului nostru n-am plantat macar o floare. Hai sa strangem gunoaie pe campie cand nici macar nu stim sa le sortam si cand in oras le aruncam pe jos. Hai sa ajutam copiii din Africa, dar cine mai are grija de copilul care creste intr-o familie nepotrivita, chiar la coltul strazii tale? Hai sa dam bani pt cercetari medicale, cand nici macar sange nu am fost sa donam.

Unii cred ca numai daca un fapt caritabil este vazut de toata lumea, el este intr-adevar caritabil. Hah, si s-o faci pentru ca te simti tu mai bine, ca iti aduce o bucurie fantastica (voce din ce in ce mai pitigaiata pentru a-mi surprinde emotia) este la fel de egoist ca orice altceva. Nu trebuie sa te simti bine. Nu trebuie sa simti nimic de fapt. Mila?! Spala-te cu ea pe cap, ca nu iti foloseste la nimic. Idealismul nu duce departe decat in prea putine cazuri.

V-as injecta cu putin pragmatism, suficient cat sa fiti in stare sa ajutati cu ceva mai aproape de casa daca tot vreti sa va dedicati unei cauze nobile, si poate sa o faceti pentru ca asa e bine, si nu pentru multumire de sine sau ca sa atrageti admiratia asupra voastra. Dezgust, dezgust, dezgust.

Stop thinking big! You’re leaving out all the small people.

15
Apr
10

Sloth

Ah, mi-e lene

sa citesc finalul cartii de metrou. Va trebui sa astept pana mai merg cu metroul sa aflu ce se intampla…

si sila sa invat. Eu mereu aflu de teste pe ultima suta de metri…

sa ma duc sa-mi fac un ceai. Gatul ma omoara. Il amortisem pentru o perioada scurta…

sa raspund la telefonul din geanta. E mama…

sa iau papucul din gura cainelui.

Dar mi-e prea lene sa-mi fie lene, asa ca reintru in posesia papucului stang ca sa ma duc sa raspund la telefon, ca mama de la magazin sa-mi mai ia o cafea, iar intre timp eu ma duc sa-mi fac si un ceai (nu strica si un ceai), ca dup-aia sa nu ma mai gandesc la gatul care ma omoara si sa termin de invatat, ca sa ma bag mai repede in pat si sa citesc ultimul capitol din cartea de metrou, ca sa nu cumva sa o termin la metrou si restul statiilor sa stau degeaba.

13
Jan
10

Mordant

„O pereche de ochelari? Sau nişte lentile? Poate doreşti o nouă perspectivă? Sunt la mare căutare! Nici nu trebuie să-ţi spele creierul. Auzi şi tu ce mai născocesc oamenii în zilele noastre. Când eram eu tânără trebuia muncă. Era bună munca; te învăţa cu greul. Şi din muncă venea şi satisfacţie. Acum doar îţi pun nişte ochelari şi faci ce vor ei. Eh, dar vorbesc cam mult. Aşa că… ce alegi?”

M-am uitat lung la vânzătoarea îmbracată într-un halat alb, pătat, mai curând gri. I-am răspuns timidă şi nesigură şi mi-am pus prima pereche de ochelari pe nas. Curand după, în timp ce ieşeam din magazin, mi-am întors capul pentru o ultimă privire. Halatul era alb.

05
Jan
10

Of vacuum and void

It grows slowly.

It burns on the inside like rust.

It poisons the muscles so that they can’t even fake to move.

It pins the eyeballs to the ceiling.

It smears the mascara into slowly-falling black watery drops.

It turns the silence into frigid calm.

It turns cold to colder and dark to darker.

And it goes away, that emptiness.

It starts with a heartbeat, heart soon filled by lashing red fluids which carry the simplest touch of a fragile fingertip wielding its tip on the bare breast rapidly covering the skin in the breath of you.

07
Nov
09

Detalii, detalii.

Sunt oameni ciudati. Sunt oameni vorbareti si sunt oameni care nu vorbesc deloc. Sunt oameni pe care nu ii cunosteai dar iti pare bine ca ai facut-o. Sunt oameni care vorbesc multora de sus si oameni care ii lasa. Sunt oameni de la care te asteptai la mai mult si oameni care ofera totul. Sunt oameni cu prejudecati. Sunt oameni fara valori morale. Sunt oameni cu care iti face placere sa vorbesti. Sunt oameni care vor sa epateze. Sunt oameni care nu stiu sa citeasca. Sunt oameni care te uimesc prin amabilitate, si oameni care te scarbesc prin lasitate. Sunt oameni care se fac placuti pentru ca asta vor. Sunt oameni carora nu le pasa. Sunt oameni cu care te trezesti dimineata in gand sau oameni pe care i-ai visat. Sunt oameni care iti zambesc inapoi. Sunt oameni care te ambitioneaza. Sunt oameni care nu dorm noptile. Sunt oameni care cred ca exista extraterestrii. Sunt oameni care au pierdut pe cineva apropiat. Sunt oameni spirituali si mai sunt si oameni goi pe dinauntru. Sunt oameni si oameni.

Si mai sunt oamenii care cauta ceva in fiecare din ei. Tu ce esti si ce cauti?